Cherimoya (Annona cherimola)
În Europa se aduc în ultimul timp fructe tropicale foarte interesante. Personal am reuşit să cumpăr şi să gust fructul Annona cherimola. Totuşi se găseşte foarte rar pe pulturile magazinelor, dar mulţumită gustului său bun precis va ocupa acolo un loc stabil.
Cherimoya este termenul comercial cel mai uzual pentru arbustul de Annona cherimola, care creşte în văile andaluze la înălţimea de 1500 m d.m. Din Columbia până în Peru. Suportă şi temperaturi mai scăzute, de aceea s-a răspândit în multe zone călduroase ale lumii, şi în Izrael şi sudul Spaniei. De această familie aparţin cca 120 de specii.
Cherimoya are o coajă verdemaronie şi mată. Suprafaţa ei este denivelată, arată ca şi cum aţi fi lăsat pe suprafaţa ei urme după apăsarea degetelor. Unora le aminteşte un acoperiş din şindrilă. Fructele tari necoapte le putem lăsa la temperatura camerei să se înmoaie. În interior se află pulpa fructului de culoare crem, cu gust de banană şi ananas şi cca 10 – 20 seminţe negre de mărimea bobului de fasole, care sunt mortal otrăvitoare. Pulpa se consumă de obicei crudă.
Seminţele le putem semăna şi cultiva în casă sau în seră. Timpul de încolţire este variabil, în majoritatea cazurilor aproximativ 3 săptămâni. Temperatura pentru încolţire ar trebui să fie de cca 27 °C. Răsadurile mici sunt roz. Mai târziu primesc culoare mai închisă, verde şi frunzele lor vor fi în formă ovoidală cca 10–15 cm lungi, păroase şi în partea de jos cu nervuri pronunţate. Iarna vor cădea parţial. În caz de strivire au un miros special. În locul de cădere a frunzelor, vor creşte noile ramuri. Toate tipurile de anonă au nevoie de multă lumină şi în principal o iernare corectă, care este o întrebare destul de controversată între cultivatori. Eu las anona pe timp de iarnă într-o încăpere la temperatura de 10 –15°C. Este potrivită încercarea cultivării câte uneia la temperatura camerei şi în timpul iernii şi testat unde va înflori anona mai repede.
Anona înfloreşte iarna aproximativ în anul 3–5. Înainte de înflorire dă impresia de veşted şi mare parte din frunze cad. Înfloreşte cu flori de nuanţă galbenă, care apar în locul căderii frunzelor sau concomitent cu noile frunze. Pentru polenizare este nevoie de două plante, care se pot poleniza şi manual. Pentru coacerea fructelor este nevoie de 5–7 luni.
Nu vă lăsaţi indus în eroare de vârful de creştere care pare întotdeauna ofilit. O perioadă scurtă de secetă nu dăunează plantei, dar trebuie udată şi iarna. Dacă veţi avea noroc, poate ajungeţi şi la alte tipuri interesante de anonă:
Annona sqamosa – anona cu solzi are fructele „solzoase“ asemănătoare cu un con de pin. Se numesc şi mere de zahăr. Sunt galbene sau galbenverzui.
Annona reticulata – denumită pentru culoarea ei inimă de „asin“ sau de „taur“, are pulpa dulce şi tare.
Annona muricata – se numeşte şi guanabana, are cele mai mari fructe ( 1,5 – 5 kg) şi cele mai tropicale, care apar pe tulpină şi se evidenţiază cu negi ţepoşi până la jumătate de cm lungi. Sunt de culoare verde. Din frunze se prepară ceai.
««« Articolul anterior: Kiwano (kivano) - Cucumis metuliferus Articolul următor: Instrucţiuni de semănare a plantelor carnivore »»»
miercuri 17. 12. 2008 17.12 | tipăreşte | Plante exotice
KPR se prezintă
Categorii: Toate Dăunătorii Fungi Gazon Instrucţiuni de cultivare Palmieri Plante carnivore Plante de apă şi de mlaştină Plante exotice