Apariţia economiei de piaţă a adus cu sine o mulţime de schimbări. Una dintre ele a fost şi intensificarea producţiei agricole orientată spre o eficacitate mărită a producţiei şi a capacităţii concurenţiale a produselor noastre pe piaţă. În domeniul fructelor intensificarea a însemnat trecerea de la formele mai mari a copacilor fructiferi la mai mici, în încercarea folosirii mai eficiente a suprafeţei de cultivare Cultivarea formelor mai joase aduce cu sine o mulţime de avantaje, înlesneşte munca şi poziţionează calitatea fructelor în dimensiuni noi. La meri reprezentanţii tipici ai formelor mici sunt forme pitice, fusul zvelt, fusul superzvelt, solax şi altele. Cea mai de perspectivă şi cea mai folosită dintre ele este forma fusului zvelt.
Fusul zvelt este o formă de cultură destinată producţiei mari dar şi pentru grădină. Majoritatea zdrobitoare a culturilor este cultivată exact în această formă. Se foloseşte în principal la meri şi peri, este posibilă folosirea ei şi la alte specii fructifere (cireşi, pruni, coacăz, piersic etc.). Merii în forma fusului zvelt îi cultivăm la maxim 2,2 – 2,5 m înălţime. Această înălţime asigură condiţia pentru o îngrijire şi recoltare simplă. La o îngrijire corectă, minim 80 % din fructe trebuie să se poată culege direct de pe sol, fără scară. Plantaţiile dese le formăm folosind alăturarea apropiată, în practică se foloseşte distanţa pomilor în rând de 0,8 – 1,2 m, rândurile sunt depărtate unele de altele în funcţie de mecanizarea folosită 2,5 – 3,5 m. Aceasta permite plantarea a 3000 – 3500 buc copaci la hectar. Ca să fie posibilă aşa o plantare deasă, este necesar de plantat puieţi cultivaţi pe portaltoiuri cu creştere slabă, maxim creştere medie-puternică. La meri altoiul standard este M9, dintre altele sunt aici de ex altoiurile J-TE-E, F, G, H, J-OH-A, M27, MM106. La altoiurile de creştere slabă şi cu rădăcini superficiale /cca 30 – 40 cm adâncime, de sistemul radicular depinde şi necesitatea absolută a construcţiei de suport şi construirea sistemului de irigat. Construcţia standard este din pari de salcâm sau stâlpi din beton, pe care se întind trei rânduri de sârmă din oţel la înălţimea de 60, 120 a 180 cm. Această construcţie serveşte în principal ca şi sprijin pentru copaci împotriva răsturnării, de asemenea se foloseşte pentru legarea mijlocului, a ramurilor, pentru formarea şi legarea crengilor acoperite de rod. Pentru udat se foloseşte în principal irigarea prin picurare, care este foarte eficientă, acţionează direct la rădăcină şi cu ajutorul ei se poate aplica şi completarea de îngrăşăminte. Principalele avantaje ale fusului zvelt le putem aduna în câteva puncte:
Ca şi material săditor folosim puieţi de unu sau doi ani. Aceşti puieţi pot să fie sub forma de vergi sau au deja formaţi lăstari timpurii. Îi plantăm în mod clasic, trebuie pus accent doar pe adâncimea de plantare. Locul de altoire ar trebui să fie după plantare minim 10 cm deasupra pământului. Prin aceasta se păstrază efectul dorit de slăbire a portaltoiului şi nu riscăm şi înrădăcinarea directă a altoiului.
La tăiere şi formare trebuie să avem în vedere forma finală a pomului, care doar la formarea şi îngrijirea corectă face posibilă folosirea deplină a principiilor fiziologice de creştere şi rodire, pe care este bazată această formă. Ţelul este cultivarea mijlocului cu înălţimea de 2–2,5 m, pe care sunt poziţionate într-o spirală mai mult sau mai puţin regulată crengile de semischelet. Pe acestea se găsesc ramurile de rodire mai scurte şi mai lungi. În nici un caz nu trebuie permisă predominarea ramurilor schelet. Acestea ar distruge puternic echilibrul pe copac, forma de bază a copacului ar fi distrusă ceea ce ar însemna dispunerea puterii şi a elementelor nutritive într-o direcţie nedorită. Copacul ar trebui să-şi păstreze pe tot parcursul vieţii forma piramidală, care-i oferă captarea ideală a luminii solare.
Tăierea de bază constă în tăierea mijlocului cca 80 – 90 cm deasupra suprafeţei solului. În caz că puietul are deja lăstari timpurii, nu-l tăiaţi şi nu-l scurtaţi, tăiaţi mijlocul aproximativ 30 – 40 cm deasupra ultimei crengi, în concordanţă cu condiţia şi rezistenţa copacului. În perioada vegetativă imediat următoare copacul îşi formează pe 30 cm de vârf crengi noi, pe care le tăiem doar în perioada de iarnă în aceeaşi perioadă ca anul trecut. Tăiem mijlocul 30 – 40 cm deasupra ramificaţiei celei mai de sus, nu scurtăm crengile. Crengile distruse şi concurente le îndepărtăm în totalitate cu tăietura inel. Procedăm astfel în fiecare an, până obţinem înălţimea finală. La maturitate aplicăm doar tăierea de rărire, prin care înlăturăm crengile în surplus, reducem mijlocul prin tăietura pe ramura situată mai jos, înlăturăm crengile bolnave şi distruse, ramurile concurente şi lăstarii crescuţi din portaltoi. Important este să nu se scurteze crengile. Aceasta ar duce la o ramificare nedorită, îngroşarea crengilor şi extragerea elementelor nutritive în dauna fructelor.
Restul îngrijirilor sunt la fel ca şi la alte forme de cultivare. Este importantă gunoirea, irigarea, prevenirea faţă de boli şi dăunători, pentru calitatea fructelor este neapărat nevoie de rărirea fructelor. În ceea ce priveşte soiul, se pot folosi în principiu toate sourilei. Trebuie ţinut cont de pretenţiile specifice a soiurilor individuale. De exemplu la plantat trebuie să trataţi în mod excepţional soiurile roditoare pe lemn lung /Rubín, Rubinola, Bohémia, Bohémia Gold a pod./. Acestea formează coroane largi şi au tendinţa de golire a ramurilor. De aceea la ele se aplică cu succes tăierea timpurie de vară ca şi alte operaţiuni care duc la încetinirea creşterii şi mărirea capacităţii de rodire.
Citat din: Komžík, M. (2002): Cultivarea merilor în formă de fus zvelt. Naše rastliny 1/2002. roč. 3. © KPR – Clubul Grădinarilor din Slovacia.
Tipărit din neznama adresa