Kalimantan Mango (Mangifera casturi) sau local cunoscut sub numele de Kasturi este un copac cu fructe tropicale înalt de aproximativ 10–30m, care este endemic într-o zonă foarte mică din jurul Banjarmasin-ului, în sudul insulei Borneo (Indonezia). In zilele noastre nu mai creşte în sălbăticie, datorită exploatării forestiere ilegale. Cu toate acestea, este încă de multe ori cultivat în această zonă, datorită roadelelo sale delicioase.
Mărimea fructelor de Mango Kalimantan (Mangifera casturi) este relativ mică în comparaţie cu alte specii de mango. Cântăresc în jur de 50 – 84 de grame fiecare. Atunci când nu sunt coapte, culoarea fructelor este verde – când coapte, culoarea se schimbă în maro sau violet-negru şi are o suprafaţă strălucitoare, adesea cu o nuanţă de violet. Tiparul culorii este, de asemenea, cel care determină variantele de M. casturi. Exista 3 soiuri înregistrate de Mangifera casturi – Kasturi, Mangga Cuban şi Pelipisan. Cel mai popular este Kasturi datorită parfumului său. Mangga Cuban şi Pelipisan sunt adesea considerate ca fiind o specie separată. Aroma Pelipisan ar putea fi asemănată, cu aroma dulce a Kasturi care indică faptul că fructul este cel mai probabil, un hibrid de Kasturi. Multe cercetări trebuiesc făcute pentru a defini acest statut.
Pulpa acestui fruct este de culoare portocalie si o textură fibroasă cu o aromă unică, dulce. Dacă vom compara Kasturi cu Mango (Mangifera indica), Kasturi are un gust mai puţin dulce, dar are un gust mai puternic şi are o aromă mai inconsistentă. Pulpa fructului Kasturi are un conţinut ridicat de fibră.
Kasturi este foarte popular printre oamenii de la Sud Borneo, precum şi în zonele limitrofe. Parfum fructelor este atât de plăcut, aşa că există un vechi cântec despre acest parfum: „Seharum kasturi, seindah pelangi, semuanya bermula.“ care înseamnă: „Oh, la fel de parfumat ca şi Kasturi, la fel de frumos ca şi curcubeul. Această dragoste îşi începe călătoria.“
Activităţile ilegale de exploatare forestieră au cauzat extincţia acestui copac în sălbăticie. Copacii bătrâni de Mango Kalimantan sunt în pericol de dispariţie, prin exploatare forestieră datorită cantităţii sale de lem. Copacii sunt adesea cultivaţi la scară mică de către localnici în curtea grădinii lor, sau la fermele mici.
Spre deosebire de creşterea rapidă a pomilor fructiferi tropicali, Mango Kalimantan nu este cultivat în plantaţii mari în Indonezia, datorită procesului lent de creştere. Plantaţiile de Mango Kalimantan pot fi găsite doar în zona Mataraman în districtul Banjar (districtul Banjar nu este acelaşi cu districtul Banjarmasin). Oameni din Mataraman au încercat o cultivare a plantelor la scară mică în 1980 şi prima recoltă a fost în 2005. Cu toate că fructele se găsesc abundent la nivel local, totuşi nu satisfac cererea.
Utilizările arborilor de Mango Kalimantan sunt limitate la fructe şi lemn. Deşi copacii bătrâni ar putea avea trunchiuri de peste 1 metru, oamenii Banjar (un grup etnic din interior şi de pe coastă, care s-a stabilit în partea sudică a insulei Borneo), au tendinţa de a folosi doar fructele datorită perioadei lungi de creştere a copacilor. Din acest motiv, oamenii Banjar aleg alţi copaci ca sursa de lemn, cu o calitate similară sau mai mare de lemn. Pentru a ajunge la fructe, nu este foarte uşor că pomii de Kasturi cresc foarte înalţi şi cineva trebuie să se urce foarte sus pentru a le lua – fructele care cad la sol sunt de o calitate mult mai mică.
Tipărit din neznama adresa